Fit and Health


Un comentariu

Toate la Timpul lor…

Este o replică pe care o tot auzim peste tot. Suntem dădăciți, încă din copilărie despre ce trebuie să facem și la ce moment al vârstei biologice, pentru că nu-i așa, așa face…toată lumea. La 3 ani, și nu mai devreme, căci nu este încă „timpul”, ducem copiii la grădi, iar dacă „îndrăznim” să ieșim un pic din tipar, apoi nu suntem priviți cu ochi buni.

Toate cărțile de specialitate ne învață cum să ne creștem copiii: la câte luni din viață să le introducem nu știu ce aliment, cum să le vorbim, cât timp să petrecem cu el și lista continuă…interminabil, în opinia mea. Tot cărțile „ne învață” cum să ne comportăm în societate, cum să gestionăm situații de criză de la job, sau cum să ne facem relația de cuplu mai…fericită. Sfaturi, teoreme, sugestii, ce e bine și ce este rău…toate ne sunt…Spuse. Dragilor ce facem dacă toți vom citi același cărți și vom aplica aceleași sfaturi?! Ce se va întâmpla când vom respecta toți ca la o comandă nespusă, aceleași tendințe în plan vestimentar sau estetic?! Ce facem în momentul în care ne vom buluci (scuzați trivialitatea termenului) spre facultatea de…mediu, pentru că este la modă?! Vom deveni niște roboței care au impresia greșită că alegerile pe care le-au făcut…le aparțin. Aiurea!

M-am luptat tot timpul cu eșalonarea vieții: grădi, școală, prima iubire (care musai să fie prin…adolescență, căci dacă nu atunci..când?!), facultate, apoi job, apoi căsătorie, apoi copil, apoi toate lucrurile, pentru care, nu-i așa, se pare că este un TIMP pentru a le face.

De ce să nu facem facultate la vârsta de…30 de ani?! De ce să nu descoperim că de fapt Prima dragoste o simți abia pe la…40 de ani?! De ce să nu îți urmezi un vis din copilărie, pe la… 35 de ani?!

Am visat dintotdeauna să fac sport, mai precis am vrut să devin balerină, dar sigur aceasta nu era  „o meserie din care să câștigi bani”, dar am făcut tot ce mi-a stat în putință, adult fiind, să nu-mi las visul deoparte. Am început să studiez, să fac cursuri pe partea de fitness, deși de mult nu mai era „timpul potrivit” pentru aceasta.

Cred că performanță se poate face la orice vârstă- și când spun performanță mă refer atât la partea profesională cât și la cea personală, de suflet, și că niciunul dintre noi, nu ar trebui să-și cenzureze visele doar pe considerentul că lui/ei i-a „trecut vremea”. Viața este o provocare de când ne trezim până când somnul ne duce în lumea aceea minunată a viselor frumoase, și dacă facem față tuturor provocărilor ei, zi de zi, de ce nu am da curs provocării de a Trăi și a fi Fericiți?

În opinia mea, adevărata personalitate umană se dezvoltă atunci când ne eliberăm de toate aceste cutume, de acele „trebuie să…la timpul potrivit” și să realizăm că realitatea noastră nu va coincide niciodată cu realitatea altuia, tocmai pentru că suntem Unici, din fericire chiar, și că fiecare avem dreptul să ne trăim viața așa cum considerăm că este bine pentru noi înșine. Atâta timp cât respectul față de cei de lângă noi, există, totul este Perfect.

Nu există Rău sau Bine, există doar percepții diferite față de aceeși Realitate, cu mențiunea că Umanitatea ne diferențiază de…regnul necuvântătoarelor.

Sunt Fericită pentru că: am Înțeles, până la urmă, că eliberarea de ceea ce „zice lumea” mă face să fiu Eu așa cum sunt și simt, că am șansa să simt magia Iubirii cu tot ce înseamnă acest lucru, că am lângă mine oameni minunați, acei Oameni, cu care empatizez, că am ales să îmi deschid inima și mintea și să Văd viața cu tot ce îmi oferă.

Pentru voi, a voastră prietenă, RoseAnna, în postura de Îndrăgostită până peste urechi!

Anunțuri